SPIRITUALITATE ROMANEASCA

“INGINERUL PANCULESCU - INSPIRATORUL LUI EIFFEL?”



Putini sint cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie descoperita in Romania de proiectantul

si constructorul Gustave Eiffel, care a importat-o de la noi.

Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui

scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal.

In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice.

Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin

de un an, desi termenul era de aproape cinci ani.


Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului Roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intilni pe Panculescu,

cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate.

In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul “Nicolae Iorga“, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de geniul romanului.

Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru

Expozitia universala din 1889.

Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate

la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri

avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.



Cunoscut in Franta, anonim in Romania
Profesorul Eugen Stanescu de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a numarat printre putinii cercetatori ai acestui inedit episod.

A fost special in Franta pentru a studia cit de cunoscut este aportul inginerului roman la ridicarea simbolului orasului luminii.

Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un studiu intitulat “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887,

in care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat

de tehnica inovatoare folosita de inginerul Roman Gheorghe Panculescu la constructia tronsonului de cale ferata Bucuresti- Predeal.

Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut.

Doar la insistentele profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului Panculescu.

*********************************************************

Orasul secret de sub Sarmizegetusa, capitala regala a Daciei



http://www.gardianu l.ro/Orasul- secret-de- sub-Sarmizegetus a,-capitala- regala-a- Daciei-s134679. html



Astazi, un drum la cetatile dacice Sarmizegetusa, Capâlna, Blidaru si Costesti aduna in inima românului, deopotriva, durere si mândrie, pentru ca toate necazurile si trairile supreme ale sufletului te asalteaza acolo intr-un amalgam de simtiri ce te fac sa plângi cu un ochi si sa lacrimezi de bucurie cu celalalt. Asta am trait si eu zilele trecute când am vazut cetatile dacilor.

La mai bine de doua milenii si jumatate de la consemnarea primelor informatii despre existenta lor, dacii continua sa ramana un mare mister. Si cu cat ne apropiem mai mult de ei, cu atat taina se adanceste, lumea lor socheaza perceperea, intriga, sacaie, enerveaza, invitandu-te sa “ataci” si mai vartos adancul sperand la un pumn de lumina care sa-ti ostoiasca curiozitatea, dorul si setea de a afla cine au fost cu adevarat ei, stramosii nostri. Un drum la cetatile lor nu te linisteste nici pe departe, ci, dimpotriva, ascute si mai mult semnul de intrebare, ca o sica trecuta cu lama peste obrazul de andezit al inimii. Cine sunt ei, dacii? “Ei sunt cei ce nu sunt”. Asa ar putea sa exprime simplitatea dramatica a unei expresii destinul nedrept al misteriosilor nostri stramosi.

Satelitii rusilor si orasul de sub cetatea din munti
Am pornit la drum spre Sarmizegetusa Regia, plecand de la Costesti, cu doua carute trase de tractor. Dupa 20 de kilometri, am mai urcat vreo doi intrand in cetate pe poarta de vest. Ajuns aici, ai putea sa crezi ca misterul se destrama, pentru ca tot ceea ce vezi nu pare a fi, la prima vedere, mai mult decat arata saracele noastre pliante turistice. Un colt de cladire insa, semnalat ca atare de arheologi, imediat in stanga incintei sacre, la care ajungi urmand calea regala, ne-a atras atentia pentru ca el face parte din palatul regelui Decebal. Restul este ascuns sub pamant si radacini de copaci seculari. De ce nu se mai sapa la Sarmizegetusa, de ce totul este lasat in paragina, ce mistere ascunde subsolul acestei capitale sunt tot atatea intrebari care ne fac sa plangem cu un ochi si sa ne bucuram cu celalalt inlacrimat, stiind ca aici au trait si s-au rugat ei, stramosii nostri ignorati. Pe la inceputul anilor ‘90, subsolul din zona Gradistei a fost scanat de un satelit rusesc. Ce s-a descoperit acolo ramane o mare taina caci, oficial, nu au fost date publicitatii toate rezultatele. Neoficial, s-a spus ca rusii ar fi descoperit situri antice si preistorice necunoscute inca in zona. Se cunoaste totusi ca s-a intocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetari. Concluzia era una socanta: fortificatiile din zona Gradiste nu erau doar cetati dispuse pe culmile muntilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km patrati, foarte compact, care cuprindea o asezare militara, una civila montana, cu mai multe nuclee. Practic, muntii fusesera taiati si terasati, apoi amenajati in incredibilul ansamblu. Mai mult, pe o suprafata de doi kilometri patrati, la o adancime de 8 metri, s-ar afla o asezare subterana.
Prin anul 2001, Vasile Dragomir, general de divizie in retragere, care facuse parte din echipa de cercetatori, declara pentru un ziar central ca in zona Vartoape fusesera detectate, pe o suprafata de 4 km patrati, 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum si incinte paralelipipedice, modificate de mana omului, care comunicau intre ele, dar si cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri spre muntii din apropiere, unele, prabusite partial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane. “Vreau sa subliniez ca in urma masuratorilor noastre a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mai mare decat cele de la Sarmizegetusa”, declara atunci generalul. Conform studiului amintit, orasul subteran si suprateran de la Vartoape ar fi centrul complexului, mult mai mare decat cel de la Sarmizegetusa. Ca este asa, ramane sa o confirme viitoarele cercetari, dar noi ne-am convins de existenta tunelurilor, in acest inceput de mai cand, ajunsi la Capalna, la un pahar de vorba, un localnic ne-a povestit cum cu ceva vreme in urma s-a prabusit un perete de munte descoperind o parte de tunel, de putea omul sa mearga in picioare prin el, intarita cu barne putrezite din lemn. Unde ducea, ce se afla la capatul lui, nu se stie.



Tacere, falsuri si miei fripti pe altare de andezit
Despre lumea antica s-au scris opere marete, dar, printr-un facut, tocmai capitolele referitoare la daci au disparut. Altii i-au imortalizat pe monumente, le-au ridicat statui la Roma, unele gazduite astazi de Vatican, in timp ce arheologii nostri le-au profanat sanctuarele, frigand miei pe altarele lor de andezit, le-au praduit comorile ramase nefurate de altii, sau si-au ingropat gunoaiele chiolhanurilor de peste noapte, sub lespezile milenare. “Dacii au fost niste barbari, inculti, care nici macar nu stiau sa scrie”, spun unii specialisti ai nostri, cu diplome academice, iar cele cateva placi de plumb, replici dupa unele din aur, cu inscrisuri ciudate care ne vorbesc despre ei, “pierdute” in subsolul Institutului de Arheologie, nu sunt altceva decat niste falsuri ordinare realizate de istorici pe care nu dai doi bani ca Hasdeu si Densuseanu. Si ce importanta mai are ca pe una dintre aceste placi este redata chiar imaginea cetatii lui Burebista de la Sarmizegetusa? Sunt falsuri si asa trebuie sa ramana, chiar daca nimeni nu a studiat serios pana acum aceste artefacte. Si ce mai conteaza ca ei, sarantocii daci, cercetau stelele, aveau calendare si vorbeau cu zeul lor, in incinte sacre de dimensiuni impresionante, in sanctuare taiate din andezit, piatra pe care astazi o croiesti numai cu diamantul? Mai intereseaza pe cineva ca stramosii astia ai nostri ridicau cetati din blocuri de calcar, carate de la zeci de kilometri, fasonate si imbinate perfect, dupa tehnici misterioase, la fel ca si ei? Lasa-i pe altii sa-si ridice in slavi stramosii druizi sau celti, care le culeg din lut pietrele pe care au pasit, caci noi avem lucruri mai importante de facut. Cautam, de pilda, un brand de tara care sa ne promoveze in lume: “O eterna si fascinanta Romanie” de care alesii isi amintesc doar in campanii electorale. Un mit “Dracula”, care sa inspaimante Europa, “Fabulospirit” sau de ce nu “Romania, the Land of Chois”, imprumutat de pe la altii. Pe cine ar interesa cetatile dacilor, mamaliga lor de mei sau borsul de urzici, se intreaba autoritatile?
Amaratii, desi aveau muntii plini de aur, nu-l prea prelucrau, zic arheologii nostri, care nu au reusit sa descopere mai nimic de luat in seama din acest metal, prin cetatile lor. Au facut-o taranii si altii, mai demult, o fac si astazi fara sa ne pese macar. De la daci nu a ramas mare lucru, desi muzeele din Viena sau Budapesta, colectii particulare din intreaga lume abunda de podoabe din aur si argint, de mii de cosoni, toate furate din pamantul dacilor. Si ce daca s-au recuperat niste bratari din aur, gasite de niste braconieri? Credeti ca sunt adevarate? Nici vorba. Sunt false! Sunt facute din cosoni! E clar! Probele autenticitatii lor sunt masluite, o spun tot ei, specialistii nostri. Si toate acestea, ca sa credem noi ca suntem urmasii unor smecheri, prosti, neimportanti si sarlatani, scursuri fara documente de identitate istorica, despre care nu merita sa se mai stie ceva.



Despre zei, credinte si nemurire, in incinta sacra
M-am plimbat prin sanctuar cu atentie si grija sa nu calc pe vreun zeu sau sa nu frang, din greseala, vreun deget al marelui Zamolxis. El este acolo, va asigur, dar nu mai are templu in care sa stea. L-au distrus romanii sau chiar dacii fortati de invadatori, iar ce a mai ramas din el s-a aruncat la vale de catre arheologi. Pe scaunele batranilor preoti stau astazi paranormali si bioenergeticieni, care vin sa se incarce din energia templului. Din cand in cand, mai vin si oameni normali, dar bolnavi, avizi sa se vindece de dorul stramosilor. Tot drumul spre cetatea regala am simtit ca suntem insotiti de Marele Lup Alb, ce traia odinioara in preajma marelui preot, care l-a condus si pe Sfantul Andrei la templul stramosilor nostri, cum spune legenda. Si chiar cred ca a fost asa, pentru ca, la un moment dat, coborand de la Blidaru, am zarit un trunchi de copac in forma de lup, in care se metamorfozase insusi Marele Lup Alb. La Sarmizegetusa Regia am trait pentru cateva clipe sentimentul ca dacii s-au ridicat din istorie si s-au intors in sanctuarele din munti. Spun aceasta pentru ca aici s-a discutat despre religia lor “cu cartea pe masa” adusa de “Dacica”, editura care a lansat, in premiera nationala, un volum despre daci, chiar la ei acasa. Este vorba despre lucrarea “Religia geto-dacilor”, o carte despre zei, credinte, nemurire, sacrificiu, preoti si initieri, pe baza scrierilor vechi ale antichitatii, semnata de I.I Russu. Si tot aici dr. Aurora Petan, directorul editurii amintite si alti vorbitori au discutat despre harta Daciei, “Legendele dacilor liberi”, “Muntii dacilor”, “Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia”, “Medicina in Dacia”, “Andrei, apostolul lupilor”, “Tezaurul dacic de la Sinaia”, tot atatea titluri despre daci lansate de aceasta editura. Si tot la Sarmizegetusa, chemati de spiritul stramosilor, ajunsesera regizorul Andrei Chiriac si scenaristul Mihai Manescu, doi tineri care lucreaza in acest moment la serialul de televiziune “Secretul coifului de aur”, film inspirat de scrierile de pe placile de plumb de la Sinaia.
Nepoti, ajunsi in vizita la bunicul Decebal
Dupa trei zile petrecute intre zidurile si altarele stramosilor daci de la Sarmizegetusa, Capalna, Blidaru si Costesti, am plecat spre orasul nostru de zgura, cu ochii sufletului plangand de mila si de bucurie. De mila pentru istoria neamului, ignorata, batjocorita sau distrusa la comanda, ca sa se uite totul. De bucurie, pentru ca mai exista romani, mai exista tineri, mai exista batrani cu inimi suficient de mari ca sa incapa in ele si aceasta particica de istorie, pe care nu vor, nu pot si nu trebuie sa o uite. Ca este asa, ne-au dovedit-o in zilele libere romanii care au renuntat la mititeii rasuciti pe gratare, pe marginile apelor si la berea rece din parau, pentru a se intalni cu stramosii la ei acasa, in cetatile lor. Eu cred ca cineva va razbuna istoria pierduta, de vreme ce Dacian Tudor, un baietel de numai 2 ani, a avut forta sa urce neajutat de parinti la Blidaru, iar Raducu, fratele lui de 6 luni, a venit purtat in brate de mamica si taticu la bunicul Decebal, sa-l asculte povestind despre lupi si zei, batalii si tradari. In ceea ce ma priveste, eu nu cred ca dacii au fost vreodata infranti.








*********************************************************************

SINZIENELE!


In fiecare an, pe 24 iunie, prăznuim "Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul" sau Sînzienele, cum este numită sărbătoarea în tradiţia populară. Legenda spune că Sînzienele sînt divinităţi nocturne care, în noaptea de 23/24 iunie, umblă pe pămînt sau plutesc prin aer, cîntă şi dansează în horă, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, stropesc florile cu leac şi miros plăcut, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi vijelii. Spre deosebire de Iele şi Rusalii, care sînt "zîne rele", Sînzienele sînt "zîne bune", ocrotitoarele naturii şi iubirii. Dar cînd oamenii le nesocotesc ziua, stîrnesc furtuni, aduc grindină, lasă cîmpiile fără roade şi florile fără leac. Iar în Bucovina, mai ales în lumea satului, se mai păstrează o serie de obiceiuri legate de acest moment. Pregătirile încep încă din ajunul sărbătorii, seara fiind dedicată predicţiilor din calendarul agrar sau unor ritualuri de dragoste. În seara de Sînziene, încă se mai aprind pe culmile dealurilor focuri, în jurul cărora se adună tinerii din sate. Se mai păstrează şi obiceiul ca fetele care se grăbesc să se mărite să culeagă flori galbene de drăgaică, din care împletesc coroniţe. La întoarcerea acasă, fetele aruncă micile cununi spre acoperiş. Dacă se agaţă de el sau de horn, e semn că tînăra se va căsători în acel an. În ziua de Sînziene, sărbătoare cunoscută în popor şi sub numele de Sfîntul Ioan de Vară, se culeg unele plante de leac, apoi se duc la biserică, unde vor fi sfinţite, pentru a le spori puterile tămăduitoare. Se spune că florile de Sînziene au puteri vindecătoare înzecite în bolile renale şi tiroidiene, că uşurează durerile naşterii, dacă se aşază sub gravidă în timpul travaliului, şi că, puse la ferestre, păzesc casa de spiritele rele. Oamenii cred că Sînzienele marchează miezul verii şi că în acestă zi soarele se opreşte pe boltă, la prînz, iar apoi, cînd coboară spre asfinţit, tremură uşor. Sînzienele rămîn, în fiecare an, o mare sărbătoare a bucuriei, aşa cum va fi şi la Suceava. În această zi, creştinii ortodocşi prăznuiesc Aducerea moaştelor Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava, care este patronul spiritual al oraşului. Tradiţia spune că, prin puterea lui Dumnezeu şi prin mijlocirea sfîntului, Bucovina a fost ocrotită, iar localnicii şi-au întărit credinţa. Se spune că toţi cei care ating moaştele se vindecă de boli, dacă vin în pelerinaj la Mănăstirea "Sfîntul Ioan cel Nou", unde este adăpostită racla. Născut în 1320, la Trapezund, în Anatolia (Asia Mică), din părinţi greci, Ioan a fost neguţător. Pentru că nu a renunţat la credinţa sa, a fost supus unor chinuri groaznice şi decapitat în Cetatea Albă, stăpînită de tătari. A fost înmormîntat în cimitirul creştin din Cetatea Albă, iar în 1402, în ziua de Sînziene, domnitorul Alexandru cel Bun şi soţia lui Anca, prin intermediul mitropolitului Iosif Muşat, au strămutat moaştele la Suceava, fiind depuse în vechea Catedrala Mitropolitană, Biserica "Sfîntul Gheorghe", din Mirăuţi. În 1558, Alexandru Vodă Lăpuşneanu le-a luat la Iaşi, în noua capitală a Moldovei, iar în 1686 au fost răpite de leşii craiului Ian Sobiescki şi duse în Galiţia. La izbucnirea primului război mondial, au fost adăpostite în paraclisul ortodox din Viena, în 1918 fiind aduse din nou la Suceava, la mănăstirea în care odihnesc şi astăzi. În fiecare an, mii de credincioşi din toate colţurile ţării vin şi se închină moaştelor, iar preoţii, în frunte cu IPS Pimen, organizează o procesiune la lăcaşurile de cult.
Iuliana Popescu

*******************************************************************************


Dragi prieteni,
Casatoria si familia au nevoie urgenta de semnatura voastra de sprijin. Recent am fost informati ca Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) intentioneaza sa supuna dezbaterilor o rezolutie prin care sa ceara celor 47 de state membre ale Consiliului Europei sa legifereze casatoriile intre persoane de acelasi gen si sa modifice Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin declararea casatoriilor unisex ca un drept al omului. Alianta Familiilor din Romania (AFR) raspunde acestei initiative deplobabile prin diferite mijloace, inclusiv o petitie on line pe care va rugam pe toti sa o semnati.

In Martie anul acesta au avut loc dezbateri preliminare in APCE privind acest subiect, punindu-se emfaza asupra faptului ca Europa centrala si de est inca nu se conformeaza tendintelor din occident. Polonia, Lituania, Letonia si Romania au fost mentionate pe nume. Pentru a transmite un mesaj hotarit catre APCE avem nevoie de zeci de mii de semnaturi sau chiar si mai multe.

AFR pregateste si o scrisoare de protest care la vremea potrivita va fi adresata APCE. Aceia dintre voi care apartineti unor asociatii sau organizatii care doresc sa se asocieze acestei scrisori de protest, va rog sa ne contactati.

Petitia on line poate fi semnata de oricine, fara deosebire de virsta, nationalitate, cetatenie, domiciliu sau rezidenta.

Evolutia situatiei din APCE poate fi urmarita pe situl nostru www.protejarea- familiei .com.

Modificarile de rigoare la codul familiei din Romania se afla in dezbatere la ora actuala in Camera Deputatilor. Incurajam pe fiecare dintre voi sa i-si contacteze deputatii sa i-i incurajeze sa voteze favorabil definirea casatoriei traditionale in legea romana asa cum a facut-o Senatul in februarie. Vom cauta sa postam pe situl AFR lista parlamentarilor cu adresele si datele de contact.

Va rugam semnati petitia intrind pe linkul de mai jos. Dupa ce a-ti semnat va rugam sa difuzati petitia mai departe la fiecare membru de familie, la fiecare persoana a carei adresa electronica o aveti, si congregatiilor voastre, incurajindu- i ca si ei la rindul lor sa semneze si sa faca la fel.

http://www.petitieo nline.ro/ petitie/petitie_ catre_adunarea_ parlamentara_ a_consiliului_ europei_petition _to_the_parliame ntary_assembly_ of_the_council_ of_europe- p20670044. html

Va multumim. Fie ca Dumnezeu sa binecuvinteze Romania. Doamne ajuta!

Petre Costea
Consiliul Director, AFR

Pe curind,
Mircea Chis
*************************************************************************************

Dan Puric la Lansarea cartii Cine suntem

http://www.youtube.com/watch?v=qubV77A199Q
http://www.youtube.com/watch?v=UYLWjlW2j1E&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=UYLWjlW2j1E&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=WgYPsSLBsn4&feature=related

Toate cele bune,

Mircea Chis